Posts | Comments | Email

17 iunie 2015

17 iunie 2015 a fost o dată foarte importantă în calendarul televiziunii digitale terestre. Conform acordului de la Geneva din 2006, aceasta era data de la care “nu se mai acordă protecție emisiilor analogice” față de cele digitale și a fost în general considerată data limită până la care țările trebuie să facă trecerea completă de la televiziunea terestră emisă analogic la cea digitală. România a semnat acest acord și în repetate rânduri și prin repetate strategii a reiterat promisiunea ca până la 17 iunie 2015 să întrerupă emisiile analogice terestre, punând la punct emisiile digitale pe o suprafață acoperitoare.

Nu s-a întâmplat însă chiar așa. După strategii peste strategii, planuri peste planuri, licitații mai mult mai puțin adevărate, tot ce a reușit România să facă este să facă noi planuri despre cum va fi testată emisia digitală pentru “a se adopta cea mai bună soluţie tehnico-economică de implementare” (vezi comuncat de presă SNR). Așa că, în ultimele zile înainte de data limită, în grabă și cu aromă de disperare de a bifa câteva puncte dintr-o listă, s-au luat câteva măsuri pentru ca, măcar pe hârtie și în cărțile de istorie, tranziția să înceapă măcar la data limită pentru finalizarea ei.

Câteva din măsurile luate în ultimele zile:

  • Guvernul a dat o ordonanță de urgență cu o săptămână înainte de data limită, prin care, împotriva tuturor strategiilor declarate până acum, permite transmisia analogică până pe întreg teritoriul României până pe 31 decembrie 2016, însă doar în banda VHF, unde se emite momentan și TVR1;
  • SNR/Radiocom a lansat o pagină statică de informare dedicată tranziției de la teviziune analogică la cea digitală – http://www.radiocom.ro/business/servicii/Broadcasting/Broadcasting-TV/;
  • Pe data limită, s-a pornit emisia DVB-T2 în București (acoperirea de populație estimată fiind de 13.5%);
  • S-a oprit emisia TVR2 în banda UHF;
  • Ulterior, pe 18 iunie s-a pornit emisia DVB-T2 în Cluj și Iași, iar pe 24 iunie în Timișoara, ajungându-se astfel la o acoperire prognozată de 24.3% (calculele aparțin Societății Naționale de Radiocomunicații S.A).

Ce nu a reușit încă România să facă:

  • să propună măsuri prin care persoanele care nu au televizoare compatibile cu DVB-T2 să fie sprijinite financiar în a adopta această tehnologie (i.e. să primească complet gratuit sau cu un cupon de redurece un STB compatibil DVB-T2);
  • să asigure un pachet de canale interesant, gratuit, disponibil prin DVB-T2 (măcar SNR + primele din lista free-to-air, dacă alte companii nu vor), pentru a asigura o sursă de informare variată populației care nu dorește sau nu are access la serviciile unor companii de cablu TV;
  • să se asigure că serviciile de televiziune digitală ajung acolo unde este cea mai mare nevoie de ele, adică NU în aglomerările urbane, ci în zonele cu populație larg răspândită geografic – mai clar – la sat.

Ca o opinie personală, cel mai periculos este ultimul punct. Televiziunea digitală terestră este caracterizată prin costuri de emisie relativ scăzute (față de televiunea prin cablu sau satelit).  Faptul că statul, prin Societatea Națională de Radiocomunicații controlează multiplexul cu emisie gratuită, ar fi putut fi un lucru bun având în vedere că orice altă companie (privată) ar fi avut cu siguranță tendința de a atinge cât mai ușor pragurile impuse în strategie și ar fi oferit servicii doar acelor oameni din orașele mari, adică tot celor care au deja de unde alege – dintre 2-3 companii de cablu. Asta pentru că, statistic, este mai ieftin. Deși statul și-a creat însă toate premisele pentru a nu fi obligat să urmeze aceași strategie, nu pare însă să aibă o țintă socială, ci doar de a asigura pe hârtie minimul necesar obligațiilor asumate în documente.

Ca un ultim comentariu, România nu este chiar singura țară în această situație, oficial nu a încălcat acordul de la Geneva, dar există o listă lungă de țări unde s-a reușit să se facă complet tranziția la televiziunea digitală. Făcută corect, emisia digitală terestră a serviciilor de televiziune nu este un moft, ci este un mod ieftin de a asigura servicii de informare gratuite pentru o categorie largă de persoane.

Imaginea de mai jos prezintă acoperirea teoretică aproximată de SNR la momentul actual pentru serviciile DVB-T2. Sursa hărții este site-ul Radiocom: click aici.

harta_24


Acum ne puteți da "Like" și pe facebook la facebook.com/dvbt.ro


Comments (2)

 

  1. Florin says:

    -interesul companiilor de cablu sau televiziune prin satelit este mai mare decat accesul aproape gratis al tuturor la informare deci slabe sanse sa avem dvb-t/2 in toata tara;
    -este un mod ieftin de transmisie dar necesita costuri pentru cine vrea sa receptioneze….daca tot implementeaza t2 atunci populatia trebuia informata din timp in legatura cu aceasta schimbare…..eu am aflat abia in luna iunie acest lucru;
    -dragi romani scoateti banii si platiti la provideri daca vreti sa va uitati la prostii;

  2. berbanku says:

    Un rahat in ploaie. Atata timp cat :
    – Se trece aiurea la T2,
    – numarul terminalelor T2 vandut e mic,
    – vor fi disponibile doar TVR ,si eventual locale si regionale
    – acoperire redusa
    Popularitatea va fi scazuta , lumea se aboneaza la cablu ( d-ala ieftin de 25lei) sau la digi popular ( 15 lei).

Leave a Reply